Curajul de a incepe

    Se spune ca o calatorie de 1000 de mile incepe intotdeauna cu primul pas. Dar cati dintre noi vrem sa facem aceasta calatorie de 1000 de mile? Raspunsul sta in ceea ce ne dorim si ceea ce vrem sa gasim la capatul drumului. Adica rezultatul calatoriei, recompensa, obiectivul nostru trebuie sa ni-l dorim cu adevarat, din tot sufletul, cu toata fiinta noastra pentru a porni la un drum atat de lung si deseori sinuos si presarat cu obstacole.

   Si totusi, dintre noi toti cei care ne dorim ceva destul de mult sau am vazut o recompensa pe care ne-am dori-o, mult prea multi renuntam sa pornim cu adevarat.

   Mai intai cercetam intens daca este adevarat si posibil sa obtinem lucrul dorit, mai apoi studiem drumul pe care trebuie sa-l parcurgem sau ce anume trebuie sa facem, unii dintre noi ne facem si un plan de actiune si dupa ce am studiat mult si bine parcursul catre obiectivul nostru, renuntam sa mai pornim. De ce?

   In primul rand datorita fricii de necunoscut. Ne punem dese intrebari precum” Daca nu este asa?” Dar daca nu e adevarat?”, Dar daca pentru mine nu e posibil? Poate ca eu nu sunt facut pentru asta?” Si multe, multe intrebari, indoieli si alte studii pentru a ne confirma noua ca totul va fi bine si ca totusi exista o sansa, dar in continuare amanam si ne pregatim dar, in acelasi timp, vedem in jurul nostru alti oameni care n-au stat foarte mult pe ganduri, care si-au facut repede un plan si au pornit , oameni care reusesc sa-si atinga scopurile, care se bucura de visuri mari realizate si au o viata frumoasa. 

   Si multi dintre noi ne resemnam si ramanem la vechile activitati si obiceiuri si ne ascundem acel vis undeva in interior.

   Ce au diferit cei care si-ai atins obiectivele si au devenit oameni pe care noi ii consideram de succes? Au avut curajul de a incepe ceva, de a cauta o cale sau un „vehicul” care sa-i duca spre realizarea visului. Putem spune ca si ei s-au pregatit dar nu prea mult si au facut primul pas. Si pe masura ce inaintau se pregateau pentru pasii urmatori. Si astfel, pas dupa pas , impreuna cu o pregatire continua pentru ceea ce urma au reusit sa ajunga la ceea ce si-au dorit. Ei au mers asemeni unei masini in noapte, cand farurile lumineaza doar 100 de metri in fata, fara sa vada tot drumul, pana la capat, stiind doar punctul de destinatie.

   Acum, desi multi oameni au inceput, o parte au renuntat pe parcurs. De ce? Pentru ca au fost distrasi de alte drumuri si de alte recompense (acum se numeste sindromul obiectului stralucitor) si astfel nu au dus pana la capat un lucru important pentru ei.

   Dar cine ramane in urma? Cel care nu a riscat nimic si a asteptat sa se schimbe lucrurile in jurul lui fara ca el sa faca ceva. Este  asemenea unei frunze pe apa, fara cârmă si fara motor, pe care o mana vantul si valurile in orice directie, fara posibilitatea de a se impotrivi si de a-si alege drumul si de a-si implini un vis care sta ascuns undeva in sufletul lui, fara a avea curajul sa il scoata la iveala si sa sustina sus si tare: „Acesta este scopul meu. Voi face tot ce imi sta in putinta pentru a-l realiza, cu sau fara ajutorul vostru, incepand chiar din acest moment!”.

Eu am facut primul pas pentru a-mi atinge visul. Tu cand pornesti?

Daca ti-a placut o idee din acest articol si esti interesat sa-ti incepi propria afacere poti cere consultanta pentru deschiderea firmei la www.infiintarifirme-pfa.com sau detalii pentru consiliere despre marketingul si promovarea afaceri sau despre afacerea in sine (planul afacerii, vanzari, promo, buget, etc) la adresa https://www.facebook.com/reclama.marketing/ .

Articol publicat de Paul Pintilie P. pentru pagina Infiintari firme si PFA.

Articol anterior Timpul - de ce unii au timp iar altii NU